Despre vina

Pe foarte scurt si simplificat,  vinovatia este starea afectiva a unui individ cand acesta experimenteaza un conflict intre ce a facut si ceea ce ar fi fost corect sa faca, conform credintelor lui. Prin extensie, poate fi si conflictul de a nu fi facut ceva ce individul crede ca ar fi trebuit sa faca. Sentimentul de vinovatie nu anunta obligatoriu o vina reala, dar garanteaza existenta unui conflict intre credintele individului si actiunile sale. Credintele pot fi insa neautentice, adica pot fi inoculate, invatate sau impuse (de exemplu notiunea de pacat din crestinism).

Vegetarienii si veganii, care simt nevoia si obligatia sa raspandeasca toate informatiile pe care incep sa le descopere odata ce au luat decizia de a sti, se confrunta, printe altele, cu un fenomen foarte frecvent: mancatorul de carne ajunge sa se opuna vehement persoanei si vegetarianismului pentru ca informatiile pe care le afla prin intermediul acestuia ii produc o stare conflictuala si un sentiment de vinovatie pe care nu stie cum sa le proceseze. Ba chiar acuza si denumeste propaganda demersurile de informare, care conform lui au unic scop de a cultiva vina in consumatorii de carne (!!!).

Acesta este mecanismul: mancatorul de animale vede, afla, stie, sistemul de aparare consolidat de cei 3 N (normal, natural, necesar) ii este zguduit, si ca masura de autoaparare, trasforma mesagerul in personaj negativ, care il face intentionat sa se simta vinovat (cu ce scop, nu se stie) pentru ceva ce el a crezut atata timp ca este justificabil si corect. Sau nici macar nu si-a pus problema.

Deci, cineva cu credinta ca a manca animale este corect si indreptatit, pentru ca indeplineste conditiile celor 3 N, ajunge sa simta vina cand este pus fata in fata cu realitatile industriei menite sa ii asigure lui dieta necesara, realitati care sunt alungate sistematic din vizorul si constiinta consumatorului. Insa cand acestea ajung la suprafata, mancatorului de animale ii este violat sistemul de credinta si valori generale, care de cele mai multe ori nu au nicio legatura cu ceea ce justifica dieta lui, ci sunt in totala contradictie. Contradictie mereu tinuta in intuneric pana in aceste momente. Nefiind pregatit sau dispus sa faca fata unei astfel de rasturnari, gaseste explicatiile care il pun pe el in posibilitatea, mult mai comoda, de a nu isi schimba actiunile: tu, ca revelator al unei realitati pe care mi-e greu sa o accept, ai intentii rele, nu ma poti face sa ma simt vinovat, nu am pentru ce sa ma simt vinovat, nu voi schimba nimic. Intorcandu-ne la credinta de baza conform careia a manca animale este OK, nu se poate spune decat un singur lucru: aceasta nu este una autentica, ci invatata, dar total incompatibila cu principiile, credintele si valorile autentice ale individului. De unde ia nastere conflictul...

Un vegetarian/vegan nu mananca animale pentru ca el considera ca lipsirea lor de libertate, suferinta si moartea lor constituie un pret urias pentru ceva de care se poate lipsi. Adica a scuti o vietata inocenta de la aceste orori este incontestabil un bine pe care il poate face cu usurinta si fara sa se sacrifice. Niciun vegetarian sau vegan nu simte ca se sacrifica, simte doar ca face lucrul corect. Ba as plusa spunand ca nu e nimic special in a alege sa sa nu faci un rau lipsit de necesitate, ci doar condamnabil cand alegi sa il faci, in cunostinta de cauza.

Concluzia mea: daca ai mancat linsitit carne 15-20-40 ani, sub protectia propriei ignorante si cu efortul de a ramane ignorant, iar acum cand esti pus fata in fata cu animalul a carui carne o mesteci asta iti produce cel putin disconfort, inseamna ca pana acum ai actionat impotriva adevaratelor tale convingeri, iar schimbarea iti va aduce o eliberare uriasa. Este atat de simplu.