Joiana vs Grivei

"Carnismul este sistemul de convingeri sau ideologia invizibila care conditioneaza oamenii sa manance doar anumite animale. Cei mai multi oameni vad consumul de animale mai degraba ca un dat decat ca o alegere; in culturile unde se consuma carne, oamenii nu se intreaba de ce gasesc carnea anumitor animale dezgustatoare iar a altora apetisanta, sau de ce mananca animale in prima instanta. Cand consumul de carne nu este necesar pentru supravietuire, atunci devine o alegere, iar alegerile provin mereu din convingeri. (...) Recunoastem ca a nu manca animale provine dintr-un sistem de convingeri; vegetarianismul a fost numit in urma cu secole. In acest sens, nu ne referim la vegetarieni ca fiind <mancatori de plante>, caci intelegem ca a manca plante reflecta o ideologie de baza conform careia a manca animale este neetic si nepotrivit. Insa inca ne referim la non-vegetarieni ca fiind <mancatori de carne>, ca si cum actul de a consuma carne provine dintr-o dezicere de la un sistem de convingeri, ca si cum doar vegetarienii ar fi cei care isi aplica principiile si la masa. Totusi, motivul pentru care cei mai multi oameni mananca porci dar nu si caini, de exemplu, este pentru ca ei au un sistem de convingeri in ceea ce priveste consumul de animale." Altfel nu ar face mofturi, adaug eu...

Pe scurt, carnismul este ideologia opusa vegetarianismului si veganismului. Dar nu e atat de simplu...

Invitatia mea este de a citi explicatiile puse la dispozitie la linkul de mai sus. Indiferent de asta, eu am tradus pasajele esentiale si le voi rezuma in propriile cuvinte pe celelalte, cu completari cat se poate de pertinente, cand este cazul. De asemena, filmul de prezentare de la final (nicio grija, nimic neplacut ochilor) este musai de vazut.

Cum spuneam intr-un text anterior, consumul de carne vine obligatoriu inarmat cu un puternic mecanism de aparare care sa impiedice orice gand sau imagine ce ar putea umbri experienta infulecarii bucatilor din fostul animal. Dar, conform teoriei carniste, nu numai de asta trebuie sa se apare mancatorul de carne uman. In mecanism este implicat un intreg sistem de "auto-amortire" la care contribuie inclusiv decizia de a numi  "carne" si "aliment" cadavrul animalului consumat, ca reducere la simplu obiect prin depersonalizare totala: fostul porc nu mai este cineva, este doar ceva (desi se stie despre porci ca au personalitati puternice, sunt capabili de a fi foarte sociabili si poseda intelectul unui copil uman de 3 ani; sunt mai inteligenti si mai capabili de prietenie decat sunt cainii). Asta face parte din intreaga distorsionarea a realitatii din jurul consumului de carne: ni se spune ca avem nevoie, ca este necesara, ca nu poate fi inlocuita. orice mancator de carne care este intrebat despre dieta lui si ce presupunea ea (privare de liberate, hrana nenaturala, inseminare artificiala, manuire si moarte violenta) raspunde ca prefera sa nu se gandeasca. Adica stie ca e ceva putred, de aceea alege sa nu apuce de firul ce ar putea desira totul. La fel si cei care au ca job transarea animalelor si vanzarea lor: ei insisi ne spun ca trebuie sa se deconecteze de la realitate, sa vada totul ca simple obiecte ale muncii lor, pentru a putea continua sa faca ce presupune jobul.

"Ideologii precum carnismul se mentin prin a ne invata sa nu analizam si sa nu simtim atunci cand le urmam, iar una din metodele primare de a obtine asta este prin folosirea unui mecanism de aparare care functioneaza la nivel psihologic dar si social. <Defensiva carnistica> ascunde contradictiile dintre valorile si comportamentul nostru, permitandu-ne astfel sa facem exceptii de la propria etica.
Prima forma de defensiva a sistemului este invizibilitatea, iar prima cale a ideologiei de a dobandi invizibilitatea este de a ramane nenumita: daca nu o numim, nu o vedem; daca nu o vedem, nu vom vorbi despre ea, deci nu o vom pune sub semnul intrebarii. Dar nu numai ideologia in sine ramane invizibila, ci si victimele sistemului: trilioanele de animale din ferme de care vederea si constiinta publicului ramane pazita; la fel si progresia deteriorarii mediului, exploatarea si uneori brutalizarea muncitorilor din industria carnii; dar si consumatorii de carne cu risc crescand pentru boli periculoase, care au fost conditionati sa se deconecteze, psihic si emotional, de la adevarul experientei de a consuma carne.
Dar invizibilitatea este doar prima linie de aparare in fortareata carnismului; este imposibil ca adevraul sa raman complet obscur. Si cand, in mod inevitabil, conditia de invizibilitatea esueaza, sistemul are nevoie de un backup, astfel ca ideologia carnismului ne invata sa justificam faptul ca mancam animale, si o face prezentand mituri despre carne (si a altor produse animale) ca si cum ar fi fapte, prin promovarea celor 3 N ai justificarii: a manca animale este normal, natural si necesar. Acesti 3 N sunt institutionalizati - sunt adoptati si mentinuti de catre toate institutiile sociale majore, de la familie la stat - si probabil, fara sa ne mire, au fost invocati de-a lungul istoriei pentru a justifica alte ideologii exploatante sau violente (sclavie, dominanta masculina, etc)".

Faptul ca noi oamenii suntem prieteni cu cainele, pisica sau iepurasul si hamsterul nu spune despre acestea ca sunt diferite de celelalte animale pe care le mancam (ele cu siguranta nu se simt altfel), ci despre noi spune multe. Ca alegem, in mod deliberat sa le privim diferit, ca am construit o intreaga cultura in jurul unei ideologii bolnavicioase, cu repercursiuni uriase asupra umanitatii noastre, sanatatii noastre si a mediului. De ce tranformam unele animale in prieteni, iar celelalte in victime? De ce strambam din nas, noi astia din Vest, la ideea de a gati un caine, cand fratii nostrii din Est ne spun ca e delicioasa? De cand este acceptabil sa faci un rau atat de usor de evitat si total inutil?