Despre vanitate

Omul modern nu are nevoie sa manance carne, lactate sau oua.

Omul modern nu are nevoie de pieile, lana sau blana animalelor pentru a se invesmanta.

Omul modern nu are nevoie de cosmetice, detergenti si medicamente testate pe animale.

Omul modern nu are nevoie de circuri, gradini zoologice si acvarii pentru cultura sau entertainment.

Totusi se simte indreptatit sa le faca pe toate. Pentru ca i s-a spus cand era mic ca el este varful evolutiei, ca este superior oricarei specii, deci are dreptul sa o exploateze cu orice pret. Pentru ca "este natural, stramosii nostri o faceau". Pentru ca in clasa a IVa a auzit la cunoasterea mediului inconjurator ca omul este omnivor. Este cineva satisfacut de acest argument... azi?

Tocmai faptul ca suntem atat de evoluati (indepartati de forma naturala) ne permite sa ne eliberam de dependenta de animale si sa le scutim de ororile la care le supunem. Dar alegem sa nu o facem, din comodiatea si vanitate: eu sunt mai important, merit! Castiga cel mai puternic. Ha ha ha, puternic?!?

Cine a vazut Earthlings, este familiarizat cu paralela dintre speciesism, sexism, rasism si alte forme de discriminare. Ca exemplu aplicat, sa luam antifeminismul sau sexismul indreptat catre femei. Chiar si in lumea asta a noastra iluminata, multi barbati ajung la maturitate considerand ca femeia este de conditie inferioara si astfel ei au dreptul sa o domine si sa o exploateze. Este un fapt. Si este o situatie care naste multe abuzuri monstruoase. De fapt, mai toate formele de abuz dintre oameni provin din judecati gresite privind diferentele de statut sau importanta si diferentele in drepturi. Este acelasi tipar: judecata si valorile mele proprii imi spun ca tu imi esti inferior, deci am voie si trebuie sa te exploatez, pentru ca am decis ca eu reprezint etalonul la nivelul caruia tu nu te ridici. Iar suferinta ta nu conteaza. Familiar?

Ca studiu de caz, sa tratam consumul de carne, ca principal exemplu de abuz nejustificabil. Ok, stramosii tai o faceau, era natural candva, esti vanator innascut (???), cel mai puternic supravietuieste, and all that crap. Facem abstractie de faptul ca fix dieta asta ne omoara cu sutele de milioane in zilele astea, si facem abstractie de faptul ca necesitatile nutritionale si energetice ale omului s-au diminuat considerabil fata de perioada de vanator-culegator, prin simplul fapt ca am devenit sedentari, nu vanam, nu culegem. Suntem intelectuali, stam la birou, nu ne manjim mainile cu sangele animalelor, numa in calitate de complici tacuti care dau bani ca altcineva sa faca treaba murdara. Mergem pe principiul raului necesar. Este ca atunci cand leul ataca gazela si o mananca, pentru ca, deh, nu poate manca maracinis, nu? Exact la fel. Dar stai putin... noi nu cumva avem altenativa? Hmmmm, ba da! Fara doar si poate! (acum imaginati-va un cor de ingeri, soarele rasere, pasarelele ciripesc).

Si atunci ce il determina pe om sa sa se agate astfel de dreptul lui de a consuma carne? Ce il face sa ia apararea obiceiului, cu toate implicatiile sale? Ce il face sa simta ca ofensa personala faptul ca altcineva nu se hraneste cu carne? Toti vegetarienii si veganii au patit asta, e ceva de genul: da' ce tu te crezi mai bun? Toti vegetarienii si veganii au fost intrebati insinuant macar o data: este ok sa manac acesta bucata de carne langa tine, sau vrei sa plec? Pentru ca, nu-i asa, e mult mai comod sa reduci totul la sensibilitate exacerbata, decat sa incerci sa intelegi. Iar condescendenta e usor de practicat.

Pe de alta parte, exista mancatorii de carne care reproseaza vegetarienilor si veganilor ca se cred superiori si impun opiniile proprii. Dar tocmai aici e cheia. Problemele de sanatate, problemele de mediu, exploatarea abuziva a animalelor si distribuirea inegala a resurselor pe glob, derivate din cosumul de carne si alte produse animale, nu constituie o opinie, ci un FAPT. Iar faptul ca tu alegi sa nu crezi si sa ai alta opinie nu schimba cu nimic realitatea.

Evident exista vegetarieni si vegani mai agresivi in demersul lor. Ca mancator de carne nu intelegi de unde vine aceasta agresivitate, pentru ca tu nu ai vazut ce au vazut ei. Tu nu stii cifrele, abuzurile. Tu nu ai auzit urletele de durere si disperare ale porcului lovit cu ranga pana ii este distrusa coloana. Iti repeti ca este un rau necesar, asa se face, si refuzi sa vezi cu ochii tai ceea ce altii au vazut. Refuzi sa vezi pentru a reusi sa iti pastrezi comoda ignoranta si sa protejezi imaginea pitoreasca a fermei de la tara, cu animale fericite care isi dau liberatea si viata de buna voie stomacelor noastre, atat de convenabil intiparite in constiinta ta. Nu ai vazut nici masina de macinat puii masculi de vii, nu ai vazut vacile intrate in psihoza de teama casapului. Nu ai vazut plasele de pescuit pline de pesti asfixiindu-se dar si de delfini, testoase si alte victime colaterale. La propriu si la figurat, tii cu dintii de carnea care crezi ca ti se cuvine. Chiar si cand vezi o frantura de adevar, iti spui ca aia e fix exceptia, nu are cum sa fie asa mereu. Friptura ta e nevinovata si necesara.

Clar consumul de carne nu are nevoie de avocati. Per capita, creste de la an la an. Cu toate acestea, exista, dincolo de miliardele cheltuite in lobbying-ul pentru industria carnii, multa pasiune in a-i lua apararea si la nivel de individ. Nu am vazut comentarii mai sfidatoare decat ironicul "vai ce pofta imi e de niste ceafa la gratar" plasat in josul unei discutii despre drepturile animalelor. Ce poate fi asta daca nu un comportament defensiv? Din ce alt motiv ar comenta cineva asta, (lasand pura ignoranta sau prostie la o parte) daca nu cumva din nevoia disperata de a-si sustine o slabiciune despre care isi da de fapt seama ca e gresita, dar e prea incomod sa o scoata la suprafata? Ah da! Ar mai fi ceva: vanitatea de care vorbeam la inceput. Voi nu mancati carne pentru ca nu meritati, dar eu mananc tocmai pentru ca merit. Voi purtati pantofi din imitatie sau din panza, eu ii merit pe cei din piele. Voi purtati fleece sintetic, eu merit blana nurcilor. Va.ni.ta.te.

Suntem o specie tare alunecoasa. Si mai toate comportamentele noastre negative sau distrugatoare provin din puternicul si sustinutul sentiment de autoindrepatatire sau self-righteousness, fie ca e vorba de razboi, discriminare, sau abuz.

Data viitoare voi scrie despre animalele de companie.