Mi-am amintit zilele trecute despre primul moment in care mi-am ridicat probleme legate de etica exploatarii animalelor. Eram destul de mica, cred ca era pe vremea cand inca nu aveam cablu tv, deci probabil ma uitam la Teleenciclopedie, nu pe Discovery sau Animal Planet. Sa zicem ca aveam maxim10 ani, dar cred ca mai degraba vreo 8. Imaginile privite erau cele clasice din savana: arsita, uscaciune, un leu sau o alta felina dintr'asta maiestuoasa fugareste o zebra, o gazela sau vreo antilopa. Nu puteam sa nu imi doresc ca bietul si nevinovatul animal vanat sa scape. Ma gandeam ca nu merita sa fie omorat si ca poate ar trebui salvata. Dar apoi mi-am dat seama ca si leul trebuie sa manance ceva, nu ar supravietui cu maracinis si radacini. In naivitatea mea, fara sa fiu constienta ca lantul trofic este destinat sa pastreze echilibrul in ecosistem, m-am gandit ca poate ar trebui sa intervenim, sa hranim noi pradatorii, iar ierbivorele sa traiasca in pace. Dar cu ce le-am hrani? Cu carne! Dar stai, carnea asta nu provine tot de la niste biete animale nevinovata pe care noi le crestem pentru a le omori? Ba da... Si atunci care este diferenta?!?
Ei bine, diferenta este urmatoarea: noi astia, varful evolutiei, avem alternativa, leul, lupul, vulpea, rasul etc nu au incotro. Si mai este o diferenta uriasa: niciunul dintre aceste animale nu face risipa. Noi... numa asta facem. Omoram pentru gust, nu pentru necesitate. Omoram din aroganta, vanitate, iresponsabilitate si ignoranta.
Si pana la urma, de ce nu ne hotaram odata, suntem animale ori sunt superiori lor? Suntem animale, deci mancam carne ca este natural, dar suntem prea evoluati sa ne procuram hrana pe cai naturale? Unde e logica? Nu discut acum pe larg "naturalul" din dieta cu carne la oameni, dar promit sa revin. Insa mentionez de acum ca diabetul, cancerul, obezitatea si bolile de inima sunt in cea mai mare parte legate de consumul de hrana animala. Noi nu contribuim la echilibrul ecosistemului, ci l-am distrus: consumam 50 de miliarde de animale de uscat, pe an. Ce este natural in 50 de miliarde de animale injectate cu antibiotice, crescute in cele mai oribile conditii in ferme care ocupa pretios teren arabil, animale care produc mii de tone de excremente pe care le deversam in oceane, pe langa deseurile nucleare. Animale care consuma resursele pretioase de apa, in conditiile in care in lume mor copii din cauza lipsei de apa potabila. La fel si pentru culturile de vegetale. La fiecare 3.6 secunde, cineva moare de foame, la propriu. Si noi dam granele sclavelor animale pe care le mancam, ca apoi sa ne imbolnavim. Industria carnii este una din principalele cauze pentru foametea din lume, asta pe langa contributia la statisticile legate de exploatarea fortelor de munca din tarile sarace. Alta forme de sclavie.
Deci, ce alegem: sa fim animale, sa ne rezumam la a consuma nu mai mult decat necesar, sa ne procuram hrana pe cai naturale si sa ducem o viata cat mai simpla? Sau sa fim ceva mai mult de atat si sa aplicam in toate aspectele ceea ce ne diferentiaza de animale: constiinta, ratiunea si compasiunea? Unde este naturalul din stilul nostru de viata? Sau unde este constiinta, sau ratiunea sau compasiunea din farfuria noastra?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu