23 apr. 2012

Traim in basme

Consumul de carne, fara dar si poate, vine asigurat cu un mecanism de autoaparare fata de orice frantura de informatie, imagine sau adevar altfel evident, care ar putea umbri experienta infruptarii din trupul unei foste fiinte vii si simtitoare. Bineinteles, si ignoranta ajuta. Pe asta se bazeaza intreaga industrie. 
Cred ca e firesc sa te ingrozesti nitel gandindu-te la cei care au ca ocupatie omorarea animalelor. Nu are cum sa fie frumos, sa fim seriosi. Cine ar alege jobul asta? Sau mai bine pus: tu ai putea face asta? Do you have what it takes? Cel mai probabil, nu. Deci, cine sunt casapii si macelarii care fac posibil consumul de carne? Nu puteam presupune decat ca nu sunt tocmai cei mai senini si echilibrati oameni. Am auzit pe cineva luand apararea breslei: poate au 3 copii acasa si fac asta ca sa ii intretina. Hohote nervoase in capul meu. Din nou, sa fim seriosi: fara indoiala ai nevoie de mai mult de atat ca motivatie sa faci din moartea si suferinta unor fiinte nevinovate un obiect al muncii. Si nu trebuie sa ai vreo diploma in psihiatrie ca sa tragi concluzia asta.
Acum ceva vreme, in UK s-a pornit in Parlament o motiune privind introducerea supravegherii video in abatoare, in scopul prevenirii abuzurilor. Motiunea, care inca se afla in procesare in Parlamentul britanic, a venit ca o necesitate dupa ce investigatiile Animal Aid au revelat ca in 8 din 9 abatoare s-au constatat incalcari grave ale legilor privind tratamentul animalelor, normelor de siguranta si metodelor prin care acestea sunt ucise.
Saptamana trecuta insa, doua noi investigatii sub acoperire sustinute de catre Animal Equality in doua ferme de porci din Norfolk, au scos la iveala adevaruri monstruoase. Abuzurile de acolo depasesc pana si cea mai bolnava imaginatie. Nu se pot descrie aceste fapte. Ce se poate spune fara echivoc este ca lucratorii aceia au foarte grave probleme de sanatate mentala. Genul de probleme cu care nu ar trebui lasati in libertate, dupa parerea oricarui om cat de cat responsabil.






Incurajez orice om, consumator de carne sau nu, sa vada cu proprii ochi. Daca nu filmarile, macar cadrele extrase din filmari, disponibile aici. Este o datorie, minimul pe care sa il faci ca sa meriti sa respiri aerul acestei planete. Macar atat.

http://www.britishporkindustry.co.uk/


Acestia sunt oamenii care fac treaba murdara pentru noi. Si asta e ceea ce pune friptura pe farfuria noastra. Cat de natural, necesar si apetisant mai pare acum in lumina acestor atrocitati?

Iar asta se intampla intr-o tara care a pionierat conceptul de "animal welfare" si are cele mai puternice legi in acest sens. Intrebarea mea este: cat timp ne mai prefacem ca aceste lucruri nu se intampla? Sau cat timp ramanem complici la acest iad? Cat timp ne mai prefacem ca ar fi inca valabila imaginea pitorestii ferme de familie, in care animalele sunt cocolosite si mangaiate pe crestet pana in momentul infigerii cutitului in gat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...